Moștenirea în Austria: procedura succesorală și patrimoniul internațional

Atunci când o persoană decedează în Austria sau lasă bunuri în mai multe țări, este important să fie clarificate atât legea aplicabilă, cât și procedura succesorală. În continuare sunt prezentate principalele reguli privind moștenitorii, rezerva succesorală, testamentele, datoriile și impozitele.

Ce lege se aplică unei succesiuni internaționale?

Începând cu 17 august, succesiunile cu elemente internaționale sunt reglementate de Regulamentul european privind succesiunile (Europäische Erbrechtsverordnung). Acesta se aplică în toate statele membre ale Uniunii Europene, cu excepția Irlandei și Danemarcei.

Criteriul principal este reședința obișnuită (gewöhnlicher Aufenthalt) a persoanei decedate la momentul decesului. În practică, aceasta este locul în care se afla centrul vieții familiale și sociale. Se iau în considerare și durata, precum și regularitatea șederii.

Dacă persoana decedată locuia în Austria și a decedat aici, de regulă, instanțele austriece vor soluționa succesiunea potrivit dreptului austriac. Instanța competentă poate lua în considerare întregul patrimoniu mobil și imobil, indiferent de țara în care se află bunurile. Prin urmare, existența unui imobil într-o altă țară nu exclude automat aplicarea procedurii austriece.

Alegerea legii aplicabile

Prin testament, persoana care dispune de patrimoniu poate alege legea statului al cărui cetățean este la momentul alegerii sau la data decesului. Trebuie respectate însă condițiile de formă aplicabile actului succesoral.

Dacă este aleasă legea statului de cetățenie, moștenitorii pot conveni, printr-un acord privind competența instanței, ca soluționarea să aibă loc în statul respectiv și nu în statul reședinței obișnuite.

Regulamentul nu modifică valabilitatea testamentelor deja întocmite, însă, atunci când există legături cu mai multe țări, este recomandată verificarea acestora.

Cine moștenește în lipsa unui testament?

În lipsa unui testament se aplică succesiunea legală (gesetzliche Erbfolge). Moștenesc soțul sau soția, partenerul înregistrat și rudele cele mai apropiate. Rudele sunt împărțite în patru grupe (Parentel):

• Grupa 1: copiii și urmașii acestora, inclusiv nepoții și strănepoții;
• Grupa 2: părinții și urmașii acestora, inclusiv frații, nepoții și nepoatele;
• Grupa 3: bunicii și urmașii acestora, inclusiv unchii, mătușile și verii;
• Grupa 4: străbunicii; urmașii acestora nu mai moștenesc.

O grupă ulterioară moștenește numai dacă nu există nicio persoană în grupa anterioară. Cota soțului, soției sau partenerului înregistrat depinde de rudele care moștenesc împreună cu acesta.

Soțul, soția sau partenerul înregistrat primește, în plus, ca legat legal prioritar (gesetzliches Vorausvermächtnis), bunurile mobile din gospodăria comună. Dacă locuința a aparținut persoanei decedate, există și dreptul de a rămâne în locuință. Aceste drepturi se aplică numai în cazul unei căsătorii sau al unui parteneriat înregistrat.

Partenerul de viață (Lebensgefährte) primește un legat legal dacă a locuit împreună cu persoana decedată cel puțin trei ani. Acest drept încetează la un an după deces.

Cât este rezerva succesorală?

La rezerva succesorală (Pflichtteil) au dreptul urmașii, precum și soțul, soția sau partenerul înregistrat. Rezerva nu reprezintă dreptul asupra unor bunuri concrete, ci o creanță bănească împotriva moștenitorilor.

• Valoare: jumătate din cota succesorală legală;
• Baza de calcul: patrimoniul net, după scăderea datoriilor și a costurilor procedurii;
• Momentul solicitării: după un an de la deces;
• Amânare (Stundung): instanța poate acorda o amânare de 5 ani, iar în cazuri speciale de maximum 10 ani, cu dobândă anuală de 4%;
• Prescripție: 3 ani de la aflarea faptelor relevante, dar cel mai târziu 30 de ani.

Donațiile făcute unor terțe persoane în ultimii doi ani anteriori decesului pot fi adăugate la masa succesorală la cererea persoanei îndreptățite la rezerva succesorală.

Cum se desfășoară procedura succesorală în Austria?

Procedura este condusă de un notar care acționează ca reprezentant al instanței (Gerichtskommissär).

1. Oficiul de stare civilă (Standesamt) transmite certificatul de deces instanței districtuale (Bezirksgericht) competente pentru ultima reședință a persoanei decedate.
2. Instanța desemnează notarul, care îi invită pe membrii familiei la înregistrarea decesului (Todesfallaufnahme). Nu este necesară prezența tuturor moștenitorilor.
3. Notarul verifică registrele centrale ale testamentelor.
4. Moștenitorii depun declarația de acceptare a moștenirii (Erbantrittserklärung), care poate fi necondiționată sau condiționată. În cazul declarației condiționate, răspunderea pentru datorii este limitată la valoarea patrimoniului succesoral.
5. Procedura se încheie prin hotărârea de predare a moștenirii (Einantwortungsbeschluss), care stabilește cine moștenește și în ce proporție. Pentru înscrierea în cartea funciară este necesară prezentarea hotărârii cu mențiunea că a rămas definitivă.

Dacă activele succesorale nu depășesc 5.000 de euro și nu este necesară înscrierea în cartea funciară, dezbaterea succesorală poate să nu mai aibă loc. Dacă patrimoniul nu acoperă datoriile, de exemplu costurile funerare, instanța predă de regulă bunurile persoanei care a achitat înmormântarea.

Renunțarea la moștenire (Erbausschlagung) este întotdeauna posibilă. Notarii nu au termene generale pentru soluționare, însă trebuie să respecte instrucțiunile instanței.

Ce forme de testament sunt recunoscute?

• Testament scris de mână (eigenhändige Verfügung): întregul text trebuie redactat de testator, de mână, și semnat la final. Nu sunt necesari martori.
• Testament redactat de altă persoană (fremdhändige Verfügung): poate fi și dactilografiat, dar necesită semnătura de mână a testatorului, o declarație scrisă de mână și trei martori.
• Testament oral de urgență: este posibil numai în cazul unui pericol direct pentru viață, în fața a doi martori, și rămâne valabil doar trei luni de la încetarea pericolului.
• Contract succesoral (Erbvertrag): poate fi încheiat între soți sau parteneri înregistrați, sub forma unui act notarial, pentru cel mult trei sferturi din patrimoniu.

Impozite și datorii

Se plătește impozit succesoral în Austria?

În Austria nu există impozit succesoral și nici impozit pe donații. În cazul moștenirii unui imobil se datorează însă impozitul pe dobândirea unui imobil (Grunderwerbsteuer).

Regulamentul european privind succesiunile nu reglementează impozitarea. Pentru imobile, regula principală este că impozitarea este stabilită de statul în care se află imobilul.

Se moștenesc și datoriile?

Da. Prin declarația de acceptare a moștenirii, datoriile se transmit moștenitorilor. O declarație condiționată limitează răspunderea la valoarea patrimoniului succesoral.

Întrebări frecvente

Contează cetățenia persoanei decedate?

Nu în mod automat. Criteriul principal este ultima reședință obișnuită. Prin testament poate fi aleasă însă legea statului al cărui cetățean este testatorul.

Unde pot primi o primă orientare juridică?

În fiecare birou notarial austriac, prima informare juridică este gratuită. Și barourile oferă discuții inițiale gratuite de orientare (Erste Anwaltliche Auskunft).

Pași practici

1. Identifică ultima reședință obișnuită a persoanei decedate și țările în care se află bunurile.
2. Verifică dacă există un testament și dacă acesta respectă forma legală.
3. Strânge certificatul de deces, documentele privind bunurile, datoriile și eventualele donații.
4. Așteaptă contactarea de către notarul desemnat de Bezirksgericht pentru Todesfallaufnahme.
5. Analizează cu atenție dacă declarația de acceptare trebuie să fie necondiționată sau condiționată, mai ales când există datorii.
6. Solicită consultanță notarială sau juridică înainte de a renunța la moștenire ori de a formula pretenții privind Pflichtteil.

Informațiile prezentate se bazează pe surse disponibile online și nu înlocuiesc consultanța juridică. Utilizarea lor se face pe propria răspundere. Pentru o situație concretă, apelează la un avocat, notar sau alt specialist relevant.

Sursă: oesterreich.gv.at